Amfilochia - o bijuterie elena
In golful Amvrakikos, pe cele doua dealuri care coboara pana in Marea Ionica, stau asezate in amfiteatru, precum spectatorii unei piese de teatru, cladirile batrane, incarcate de povesti si amintiri din Amfilochia.
Aceasta bijuterie de oras vorbeste despre o parte mai putin cunoscuta a istoriei elene: aici se opreau pe vremuri caranavele, locul numindu-se in timpul perioadei otomane Karvasaras, iar abia din anul 1908 poarta numele de Amfilochia.
Aici timpul se opreste parca la apusul soarelui, atunci cand imaginea orasului este cea mai frumoasa. Culorile, ce le aseaza razele blande la coborarea sa de pe cer, sunt absolut spectaculoase: un galben pai reflectat in barcile ce stau ancorate la docuri, oranjul cald ce-ti cufunda privirea intr-o imagine desprinsa dintr-o poveste si fatadele caselor luminate fermecator, cufundate toate intr-o aura rosiatica. Aceasta este imaginea orasului Amfilochia la apus de soare, aparent mereu aceeasi, insa diferita de la o zi la alta, pentru ca aici turistii sunt mereu altii.
Marea la Amfilochia este angelica, valurile sunt atat de line, doar sa simti ca esti aproape de intinderea cea sarata, insa nu te deranjeaza niciodata. O urma de lumina reflectata in albastrul marin, ultimele raze din timpul zilei mangaie parca valurile, ce se lasa singure alintate. Aici paradisul coboara pe pamant, norii coboara si ei din rai doar sa protejeze golful, iar din cand in cand picaturile de ploaie mai cad pe stradutele inguste si vechi din oras, acolo unde locurile de relaxare si cafenele isi asteapta imbietoare turistii de pretutindeni.
Oricine s-ar indragosti de un loc precum Amfilochia, cu faleza de jur-imprejurul golfului, luminata noaptea de felinare romantice, fara nicio balustrada sau avertizare ca pamantul se termina si incepe marea, cea limpede, linistita si frumoasa. Plaja este la fel de intima, in ton cu oraselul, micuta si niciodata aglomerata, mereu cu un loc liber la soare sau la umbra salciilor curgatoare, acolo unde o pereche de indragostiti isi marturiseste iubirea.
Grecii spun despre Amfilochia ca este copia fidela a orasului Thessaloniki, pe cand altii vorbesc despre Amfilochia cum ca ar fi copia orasului Opatija. In ambele cazuri, comparatia este doar relativa, intrucat pentru acest orasel nu exista termen de comparatie. Amfilochia este un loc fermecator si special, iar orice asemanare ar fi de prisos, unicitatea si minunatia acestuia fiind de necomparat.
Aceasta bijuterie de oras vorbeste despre o parte mai putin cunoscuta a istoriei elene: aici se opreau pe vremuri caranavele, locul numindu-se in timpul perioadei otomane Karvasaras, iar abia din anul 1908 poarta numele de Amfilochia.
Aici timpul se opreste parca la apusul soarelui, atunci cand imaginea orasului este cea mai frumoasa. Culorile, ce le aseaza razele blande la coborarea sa de pe cer, sunt absolut spectaculoase: un galben pai reflectat in barcile ce stau ancorate la docuri, oranjul cald ce-ti cufunda privirea intr-o imagine desprinsa dintr-o poveste si fatadele caselor luminate fermecator, cufundate toate intr-o aura rosiatica. Aceasta este imaginea orasului Amfilochia la apus de soare, aparent mereu aceeasi, insa diferita de la o zi la alta, pentru ca aici turistii sunt mereu altii.
Marea la Amfilochia este angelica, valurile sunt atat de line, doar sa simti ca esti aproape de intinderea cea sarata, insa nu te deranjeaza niciodata. O urma de lumina reflectata in albastrul marin, ultimele raze din timpul zilei mangaie parca valurile, ce se lasa singure alintate. Aici paradisul coboara pe pamant, norii coboara si ei din rai doar sa protejeze golful, iar din cand in cand picaturile de ploaie mai cad pe stradutele inguste si vechi din oras, acolo unde locurile de relaxare si cafenele isi asteapta imbietoare turistii de pretutindeni.
Oricine s-ar indragosti de un loc precum Amfilochia, cu faleza de jur-imprejurul golfului, luminata noaptea de felinare romantice, fara nicio balustrada sau avertizare ca pamantul se termina si incepe marea, cea limpede, linistita si frumoasa. Plaja este la fel de intima, in ton cu oraselul, micuta si niciodata aglomerata, mereu cu un loc liber la soare sau la umbra salciilor curgatoare, acolo unde o pereche de indragostiti isi marturiseste iubirea.
Grecii spun despre Amfilochia ca este copia fidela a orasului Thessaloniki, pe cand altii vorbesc despre Amfilochia cum ca ar fi copia orasului Opatija. In ambele cazuri, comparatia este doar relativa, intrucat pentru acest orasel nu exista termen de comparatie. Amfilochia este un loc fermecator si special, iar orice asemanare ar fi de prisos, unicitatea si minunatia acestuia fiind de necomparat.