De ce timpul pare sa treaca altfel cand calatorim?
Sunt saptamâni care trec aproape neobservate, prinse între aceleasi drumuri, aceleasi locuri si un program care se repeta de la o zi la alta, iar când ajungem la finalul lor ne este greu sa spunem ce a facut ca o zi sa fie cu adevarat diferita de cealalta. Timpul a trecut, desigur, însa în memorie au ramas putine repere care sa îi dea consistenta si sa ne ajute sa separam clar zilele între ele.
O saptamâna de calatorie poate avea însa cu totul alta dimensiune, chiar daca pe calendar înseamna exact aceleasi sapte zile. Atunci când ne întoarcem acasa, putem avea impresia ca am fost plecati mult mai mult, pentru ca într-un interval atât de scurt am descoperit orase noi, am traversat regiuni necunoscute, am auzit alte limbi, am încercat gusturi diferite si ne-am trezit în fiecare dimineata într-un decor care nu semana cu cel al zilei precedente.
Uneori, chiar în timpul calatoriei, apare acel moment în care încercam sa ne amintim când am vizitat un anumit loc si suntem surprinsi sa realizam ca s-a întâmplat cu numai doua zile înainte, desi avem senzatia ca au trecut mult mai multe. Nu pentru ca timpul s-ar fi miscat diferit, ci pentru ca între cele doua momente s-au adunat atât de multe imagini, drumuri, conversatii si experiente, încât memoria a avut mult mai multe lucruri de pastrat.
Explicatia se afla tocmai în diferenta dintre rutina si noutate, pentru ca în viata de zi cu zi mintea noastra recunoaste rapid ceea ce îi este familiar si nu mai acorda aceeasi atentie unui traseu parcurs zilnic, unei cladiri vazute de sute de ori sau unei cafele baute în acelasi loc. Atunci când calatorim, aproape totul solicita din nou atentia noastra, de la privelistea pe care o vedem dimineata de la fereastra hotelului pâna la strazile pe care încercam sa ne orientam, limba pe care o auzim în jur si locurile despre care pâna atunci poate doar citiseram.
Prima cafea bauta la Roma nu mai este pur si simplu cafeaua de dimineata, pentru ca ramâne legata de ziua în care ai vazut pentru prima data Colosseumul, dupa cum o plimbare prin Viena nu mai este doar un drum dintr-un punct în altul, ci devine o succesiune de fatade, tramvaie, cafenele si piete pe care le descoperi pentru prima data. Chiar si lucrurile aparent obisnuite capata astfel o identitate proprie, iar aceste mici diferente sunt cele care ofera memoriei suficiente repere pentru a reconstrui mai târziu calatoria.
Daca încercam sa ne amintim o zi oarecare de marti de acum câteva luni, este foarte posibil ca ea sa se fi amestecat deja cu alte zeci de zile asemanatoare, însa într-o vacanta aceeasi zi poate ramâne pentru mult timp „ziua în care am vazut Venetia”, urmata de cea în care am traversat Alpii si apoi de dimineata în care am ajuns pentru prima data pe malul unui lac elvetian. Dintr-odata, fiecare zi are propria poveste si propriile imagini, iar timpul nu mai pare o succesiune uniforma de ore, ci o colectie de experiente distincte.
Aceasta senzatie poate deveni si mai puternica într-un circuit, unde peisajul, arhitectura, gastronomia si uneori chiar tara se schimba de la o zi la alta, astfel încât poti pleca dimineata dintr-un oras central-european, câteva ore mai târziu sa privesti muntii de la fereastra, iar seara sa ajungi într-un loc cu o atmosfera complet diferita. Pentru ceas a trecut o singura zi, însa pentru memoria noastra au existat suficiente schimbari încât acele câteva ore sa para mult mai bogate decât o zi petrecuta în ritmul obisnuit.
Si totusi, aici apare unul dintre paradoxurile calatoriei, pentru ca în timp ce traim o zi frumoasa avem deseori impresia ca orele zboara, ca abia am plecat dimineata din hotel si deja se lasa seara sau ca vacanta tocmai a început si mai sunt numai câteva zile pâna la întoarcere. Când ajungem însa acasa si privim retrospectiv aceeasi perioada, memoria gaseste atât de multe momente prin care sa o reconstruiasca, încât o singura saptamâna poate parea mai bogata decât o perioada mult mai lunga petrecuta în rutina de zi cu zi.
Noutatea este probabil si unul dintre motivele pentru care prima întâlnire cu o destinatie ramâne atât de puternica în memorie, deoarece atunci când ajungi pentru prima data la Istanbul nu descoperi doar un oras, ci o succesiune întreaga de senzatii noi, de la prima vedere asupra Bosforului si agitatia strazilor pâna la aromele bazarului, siluetele moscheilor si momentul în care traversezi cu vaporul dintre Europa si Asia. Daca revii peste câtiva ani, orasul poate deveni chiar mai drag, însa îl privesti deja cu ochii celui care recunoaste anumite locuri, în timp ce prima vizita este construita aproape în întregime din descoperire.
În calatorii devenim, aproape fara sa ne propunem, mai atenti la prezent, pentru ca privim mai atent cladirile, ascultam vocile din jur, încercam sa întelegem indicatoarele, alegem ce sa gustam si observam lucruri pe lânga care probabil am trece fara sa le mai vedem daca am locui acolo. Pâna si mesele devin repere ale unei vacante, pentru ca putem uita cu usurinta ce am mâncat într-o seara obisnuita de acum câteva saptamâni, dar ne putem aminti ani întregi de o taverna din Grecia, de un prânz într-un sat din Toscana sau de desertul încercat într-o cafenea vieneza.
Poate ca aici se afla una dintre cele mai frumoase explicatii pentru felul în care simtim timpul atunci când calatorim, pentru ca pentru câteva zile viata devine din nou plina de experiente traite „pentru prima data”, într-o perioada în care multe dintre lucrurile cotidiene au devenit deja cunoscute si previzibile. Un oras nou, un monument vazut pentru prima data, un preparat pe care nu l-ai mai încercat, o seara petrecuta pe o strada necunoscuta sau un rasarit privit de la fereastra unui hotel ne readuc într-o stare de curiozitate pe care rutina nu reuseste întotdeauna sa o pastreze.
Poate din acelasi motiv vacantele copilariei ni se par atât de lungi atunci când ne gândim la ele, pentru ca lumea era atunci mult mai noua, iar fiecare experienta avea sansa de a deveni o amintire distincta. Calatoria recreeaza într-o anumita masura aceasta senzatie, scotându-ne din mediul familiar si obligându-ne sa privim din nou cu atentie, sa fim curiosi si sa nu stim întotdeauna ce urmeaza dupa urmatorul colt.
Asta nu înseamna însa ca o vacanta trebuie umpluta pâna la ultimul minut pentru a parea mai bogata, deoarece un program în care alergam permanent de la un obiectiv la altul poate transforma locurile într-o simpla succesiune de fotografii. Uneori, o jumatate de ora petrecuta fara graba la o terasa, o plimbare fara traseu stabilit sau câteva minute în care privesti pur si simplu un peisaj pot ramâne mult mai clare în memorie decât trei monumente vizitate în graba.
Tocmai de aceea, calatoriile pe care ni le amintim cu cea mai mare placere sunt adesea cele în care planurile s-au întâlnit cu lucrurile pe care nu aveam cum sa le anticipam, pentru ca putem sti înainte de plecare ce orase vom vizita si ce monumente vom vedea, dar nu putem programa lumina unei dupa-amiezi, melodia auzita întâmplator pe o strada, o conversatie cu un localnic sau acel loc despre care nu citiseram nimic si care ajunge, surprinzator, sa fie una dintre cele mai frumoase amintiri ale vacantei.
Uneori plecam pentru orase si ne întoarcem vorbind despre peisaje, asteptam luni întregi întâlnirea cu un monument celebru si descoperim ca momentul preferat a fost o seara în care nu aveam nimic programat, iar dintre sutele de fotografii facute cea mai vie imagine poate ramâne tocmai cea pe care nu am fotografiat-o.
Calatoriile devin, în timp, si repere ale propriei noastre povesti, pentru ca rareori ne amintim trecutul sub forma unei zile oarecare de miercuri, dar stim foarte bine „anul în care am fost în Italia”, „vacanta în care am descoperit Grecia”, „prima calatorie la Istanbul” sau „circuitul în care am traversat Elvetia”. Destinatiile ajung astfel sa organizeze amintirile, iar uneori o singura fotografie ne readuce nu doar într-un anumit loc, ci si lânga oamenii cu care eram, în perioada vietii pe care o traiam si la emotiile pe care le aveam atunci.
De aceea, întoarcerea acasa dupa o calatorie are uneori ceva surprinzator, pentru ca deschidem aceeasi usa, gasim lucrurile exact unde le-am lasat si revenim pe strazile cunoscute, însa noi ne întoarcem cu sute de imagini si experiente noi, având senzatia ca între momentul plecarii si cel al revenirii s-a întâmplat mult mai mult decât lasa sa se înteleaga cele câteva zile din calendar.
Poate ca acesta este, de fapt, unul dintre motivele pentru care ne dorim mereu sa calatorim din nou, pentru ca o vacanta nu ne ofera doar orase, monumente si peisaje, ci ne ofera pentru câteva zile senzatia ca timpul nostru a devenit mai bogat. Nu putem opri orele si nici nu putem face zilele mai lungi, însa le putem umple cu suficienta noutate, curiozitate si emotie încât, atunci când ne vom uita în urma, sa avem impresia ca în ele a încaput mult mai mult decât ar fi fost posibil într-o zi obisnuita.
Poate ca nu plecam la drum doar pentru a vedea lumea, ci si pentru a iesi pentru câteva zile din ritmul în care timpul trece fara sa îl mai observam, transformând o simpla saptamâna din calendar într-o colectie de locuri, gusturi, drumuri, întâlniri si întâmplari care ramân cu noi mult dupa întoarcerea acasa. Iar peste ani, când ne vom gândi la acea calatorie, probabil ca nu ne vom aminti cât de repede au trecut zilele, ci cât de multe am reusit sa traim în ele.
